bisericimedievaletargoviste.ro

Promovarea turistică a bisericilor medievale secolele XIV-XV din Târgoviște

Mitropolia

IMG_1997t

Biserica actuală este construită în stil bizantin, din cărămidă, cu pridvor deschis, susţinut de 12 coloane, fiind în formă de cruce greacă înscrisă. La întretăierea celor două braţe ale crucii se înalţă turla naosului cu 12 laturi şi 12 ferestre. Altarul are, de asemenea, o formă caracteristică, cu o absidă mare în axul longitudinal şi două abside alăturate servind de proscomidie şi diaconicon. După ample lucrări de reparaţii şi dotări ale sfântului lăcaş resfinţirea s-a făcut în 4 noiembrie 2001 de către Înaltpreasfinţitul  Mitropolit Dr. Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei.

Mitropolia Ţării Româneşti s-a mutat de la Curtea de Argeş la Târgovişte în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Această schimbare fusese propusă de către Mitropolitul Nifon (1503-1505) lui Radu cel Mare. După sfinţirea bisericii sale de la Curtea de Argeş, în 1518 Neagoe Basarab începe zidirea lăcaşului care, deşi  neterminat, va fi sfinţit la 17 mai 1520,  de Înălţarea Domnului, care va fi şi hramul bisericii. Contemporan cu evenimentele, Gavriil Protul a descris mitropolia drept „mare şi frumoasă, cu opt turle şi tot rotunde cum se satură ochii tuturor de vederea ei”. După moartea ctitorului (1521), unul din urmaşii săi, Radu Paisie (1535-1545) o acoperă „cu plumb” şi o zugrăveşte „cu toată podoaba”, lucrările încheindu-se la 20 septembrie 1537. Se pare că Neagoe Basarab a mărit construcţia realizată de Radu cel Mare prin adăugarea pridvorului deschis pe 3 laturi şi susţinut de 12 coloane.

Ca întregul oraş, şi mitropolia suferă stricăciuni importante în timp. Dintre acestea amintim: ocuparea temporară a Târgoviştei de către turci în 1595, jaful trupelor lui Gabriel Bathory din1610-1611, evenimentele de la 1821, când trupele lui Alexandru Ipsilanti utilizează plumbul de pe acoperiş, edificiul rămânând fără posibilitatea protejării bolţilor şi picturii, ceea ce a condus la năruirea lor.

O etapă înfloritoare a aşezământului bisericesc este cea din timpul lui Matei Basarab (1632-1654), când se fac reparaţii, se consolidează incinta pe faţadele laterale, se extinde spaţiul pictat. Prestigiul Mitropoliei este întărit prin activitatea editorial-tipografică desfăşurată aici, prin mutarea tipografiei de la mănăstirea Dealu. În 1651, apare prima carte tipărită în noua locaţie „Mystirio” („Sacrament”), urmată de „Îndreptarea legii” (1652) şi „Târnosanie” (1652). Semnificativ este faptul că mitropolitul ţării, Ştefan, simte nevoia tipăririi cărţilor de slujbă în slavonă, dar cu tipicurile traduse în limba română.

Ultima mare etapă a reparării vechii mitropolii este cea din vremea lui Constantin Brâncoveanu, între 1707-1709, când mitropolitul Teodosie hotărăşte lucrări noi, dar şi zugrăvirea, pentru a doua oară la „biserica mare, cu altarul şi cu tinda cea mică”. Se reia activitatea tipografică de către mitropolitul Antim Ivireanul, care scoate de sub teascurile tipografiei târgoviştene: „Serviciul bisericesc”(1709), „Învăţătură bisericească” (1710), „Panoplia dogmatică” (1710), „Octoih” (1712), „Liturghii” (1713), „Pilde filozofeşti” (1713), „Maxime filozofice” (1713), „Capete de poruncă” (1714), „Despre oficii, clerici” (1715) etc.

Din 1842 se începe dărâmarea lăcaşului. Din complex dispar mai întâi clădirile, rămânând numai biserica şi clopotniţa de la intrare. În 1889 arhitectul Lecomte de Nouy o demolează, construind forma actuală, foarte diferită de cea iniţială. Este pictată de Belizarie, fiind sfinţită la 12 noiembrie 1933, de către primul patriarh al românilor, Miron Cristea.

În anul 1928, cu prilejul reluării lucrărilor la noul edificiu al Mitropoliei, se pune în discuţie problema înfiinţării unui muzeu. De la reprezentativul ansamblu monumental al Ţării Româneşti, demolat în 1889, rămăseseră piese de arhitectură de o mare valoare artistică. Comisiunea Monumentelor Istorice şi secretarul acesteia, târgovişteanul Virgiliu Drăghiceanu, au susţinut proiectul arhitectului N. Ghica-Budeşti, pentru înfiinţarea unui muzeu care să adăpostească patrimoniul arhitectural provenit de la vechea Mitropolie. Instituţia muzeală creată a purtat denumirea de „Muzeul Lapidar al Mitropoliei” şi a funcţionat până în 1943. Localul muzeului era situat la 30 metri nord de biserica actuală a Mitropoliei având trei încăperi.

La sfârşitul sec. XIX  s-a început amenajarea unei grădini publice în zona centrală a oraşului pe un teren ce înconjura odinioară biserica Mitropoliei. Lucrările de amenajare a acestui parc  s-au desfăşurat lent şi au fost legate de lucrările de reconstrucţie a bisericii Mitropoliei.

www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro