bisericimedievaletargoviste.ro

Promovarea turistică a bisericilor medievale secolele XIV-XV din Târgoviște

Geografie și climă

Municipiul Târgoviște este așezat în partea central-sudică a României, la 44⁰56′ latitudine nordică și 25⁰26′ longitudine estică. Climatul este temperat-continental, specific câmpiei din sud-estul României. Târgoviştea este situată în centrul judeţului Dâmboviţa şi, la o scară mai largă, aproape de centrul geografic al Europei. Această dispunere este confirmată, dacă privim cu atenţie pe harta continentului, de distanţele aproape egale care o despart de capul Nord (Norvegia) şi de Capul Matapan al insulei Creta (Grecia) pe direcţia nord-sud, respectiv de Munţii Urali (Federaţia Rusă) şi Capul Roca din Portugalia –  de la est la vest. De asemenea, în orizontul emisferei septentrionale, se situează la egală distanţă între Polul Nord şi Ecuator. O altă confirmare a unui astfel de loc privilegiat – şi pe continent, şi în contextul emisferei – este poziţionarea sa la încrucişarea paralelei de 44˚56́  latitudine nordică cu meridianul 25˚28́  longitudine estică.

Relief

Municipiul Târgovişte este înconjurat la est şi la nord de desfăşurarea domoală a dealurilor de încreţire, iar la vest şi la sud de una din limitele nordice ale Câmpiei Române – Câmpia subcolinară (înaltă) a Târgoviştei, subdiviziune a Câmpiei piemontane a Ialomiţei. Altitudinea maximă a reliefului în arealul târgoviştean este de 295 m, în cartierul Suseni – străvechea vatră a oraşului – iar cea minimă este de 265,4 m, în apropierea cartierului Matei Voievod. Altitudinea absolută faţă de nivelul mării este de 280,52 m. Este relevantă dispunerea Târgoviştei, pe de o parte, la est şi nord, în peisajul unui relief cutat şi pitoresc, înălţându-se treptat spre masivitatea maiestuoasă a Bucegilor, iar pe de altă parte, la vest şi sud, în zarea landşaftului Câmpiei Române din interfluviul Dâmboviţa – Ialomiţa. Este o dispunere benefică pentru legăturile rutiere şi feroviare cu Bucureşti (80 km) şi Ploieşti (50 km), şi rutiere cu Braşov (110 km) şi Piteşti (74 km). Or, această aşezare într-o zonă de contact a Subcarpaţilor cu Câmpia Română, drenată de râul Ialomiţa, oferind reale şi numeroase profitabilităţi evoluţiei existenţei umane, a îngăduit, încă din protoistorie, manifestări de civilizaţie incipientă.

Câmpia Înaltă a Târgoviştei aparţine vastului landşaft al Câmpiei Române şi se desfăşoară în interfluviul Dâmboviţa-Ialomiţa. Este limitată la nord de Subcarpaţii Ialomiţei, la est de Pintenul Măgurii, la vest de Piemontul Cândeşti şi Câmpia Piciorului de Munte şi la sud de Câmpia de divagare. Este drenată în zona Târgoviştei de pâraiele Baranga şi Iflov. Ca formă de relief este destul de tânără, neomogenă fizico-geografic, caracterizându-se printr-o nespectaculară fragmentare şi o pantă interfluvială nesemnificativă. Altitudinal, Câmpia înaltă a Târgoviştei scade de la 350 m., dinspre nord-vest, la 150 m. la întâlnirea cu Câmpia de divagare, iar datorită acestei caracteristici localităţile din arealul Târgoviştei sunt grupate pe culoarele văilor. În aceeaşi arealitate, pe dreapta Ialomiţei, câmpia are o deschidere de 6-8 km., şi este „ornamentată” cu câteva lunci între Nisipurile şi cartierul Teiş.

Dealul Târgoviştei cunoscut şi sub denumirea de Dealul Mănăstirii sau Dealul Voievozilor, tutelat de eleganta arhitectură a Mănăstirii „Sf. Nicolae” (Dealului) este puternic vălurit pe direcţia est-vest. Relieful său, latitudinal, se arcuieşte calm, terminalele fiind Măgura Bucşanilor, la sud, şi la vest Dealul Sasului. Dealul Târgoviştei străjuieşte Târgoviştea la est şi atinge cota de 425 m şi face parte din complexul Subcarpaţilor Curburii, subdiviziunea Subcarpaţii Munteniei Centrale, segmentul Subcarpaţii Ialomiţei, care face trecerea de la culmile împădurite ale Bucegilor la Câmpia înaltă a Târgoviştei. Geologic, dealul s-a format în procesul complex de elevare epirogenetică a Carpaţilor, mai ales în cuaternar, ca urmare a fenomenului de eroziune, structurându-se în arhitectura sa actuală. Sunt evidenţiate depozite piemontane fluvio-lacustre, monoclinale ori slab cutate.

Interfluviul Dâmboviţa-Ialomiţa se desfăşoară între râurile Dâmboviţa, la vest, şi Ialomiţa, la est, atingând între Târgovişte şi Dragomireşti / Lucieni cea mai mică deschidere – 7-8 km – pe terasa de luncă suspendată. De altfel, interfluviul este marcat de trei nivele de terasă, cea mai importantă bordând vestul Târgoviştei între dealul Teişului şi Priseaca / Dragomireşti. Are aspectul unui culoar cu o altitudine de 60 m în arealul Târgoviştei, uşor boltit, punctat de numeroase conuri de dejecţie. Fiind şi o adevărată cumpănă a apelor, în acest interfluviu s-a manifestat, încă din preistorie, o susţinută şi continuă locuire, iar în antichitate şi în Evul Mediu a cunoscut o intensă viaţă economică, înlesnind deschiderea de căi comerciale. Faptul acesta a înlesnit apariţia a numeroase localităţi cu funcţii agrare şi a marelui centru de polarizare umană, economică, politică şi culturală de la Târgovişte.

Ape

Depresiunea intracolinară, în care a apărut şi s-a dezvoltat orasul Târgovişte este străbătaută de râurile Ialomiţa, Ilfov şi Dâmboviţa. Pe teritoriul municipiului Târgovişte, Ialomiţa curge pe distanţa de 18 km, debitul mediu fiind de 9-13 mc/secundă şi de 3-4 mc/secundă cel minim, iar viteza de flux variează între 0,75 m/secundă (februarie) şi 8,37 m/secundă (mai). Din albia râului s-a tăiat, mergând paralel cu aceasta, în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân pentru a da naştere iazului oraşului, destinat punerii în funcţiune a morilor construite de-a lungul lui, precum şi alimentării cu apă a Târgoviştei. Hidronimul se revendică din paleoslavă (Ialov = „râul leneş”) şi, ipotetic, din pelasgo-tracicul Aurumetti = „râul firelor de aur”, cât şi din geto-dacul Naparis = „Cerescul/ Divinul”.

Iazul Morilor este cursul de apă artificial, numit într-o vreme şi „Iazul cel Bătrân”, care a constituit sursa de energie pentru mori şi pentru alte instalaţii, de unde şi numele, dar şi element defensiv, component al fortificaţiilor oraşului vechi. Lung de peste şapte km şi săpat din amonte de pădurile Teiş, vărsându-se în Ialomiţa în capătul de jos al oraşului, are albia lată de cca. 4 m şi adâncimea de peste 2 m. Datează de la începuturile stabilirii domniei, fiind în strânsă legătură cu edificarea Curţii Domneşti (sf. sec. XIV – încep. sec. XV). Exista în vremea domnitorului Mircea cel Bătrân deoarece acesta dăruieşte mănăstirii Cozia două mori din Târgovişte. A intrat în alcătuirea fortificaţiei realizată la sf. sec. XIV-lea – începutul sec. XV-lea. Pe planul Condurăţeanu din 1886 al oraşului Târgovişte apare în corelaţie cu şanţul şi valul cetăţii. În luncă, iazul prelua funcţia şanţului. Din săparea iazului a rezultat un volum de pământ de cca. 35.000 mc. Probabil că acest pământ a fost folosit pentru a face din el încă un obstacol în calea spre oraş a unui inamic. Din totalul lungimii iazului, cca. 3,5-4 km erau în raza localităţii. După mutarea capitalei la Bucureşti valoarea strategică a iazului dispare şi el se transformă treptat într-un curs de apă artificial pe care se amplasau morile precum şi alte instalaţii industriale cunoscute în producţia tradiţională: ulei, materiale textile, dispozitive şi instalaţii pentru irigat. Până către anii 1951-1952 s-au menţinut pe Iazul Morilor două instalaţii de irigat cu roţi cu cupe şi canale (jgheaburi) de lemn. Morile din Târgovişte s-au conservat şi au funcţionat până la instaurarea comunismului.

Astăzi, Iazul Morilor este un curs de apă mort. Până la consolidarea comunismului, spre anul 1950, la Iazul Morilor, în ziua de Bobotează se desfăşura ceremonia legată de scoaterea Sfintei Cruci din apă. Preotul de la Biserica Creţulescu, după terminarea Sfintei Liturghii şi Sfinţirea Agheasmei, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi, arunca crucea în apa Iazului de pe podul Mihai Bravu şi unul sau mai mulţi tineri săreau în apa rece după ea pentru a o restitui părintelui.

Ilfovul izvorăşte din zona periurbană a Târgoviştei, din pădurea Teişului şi urmează partea de est a interfluviului Dâmboviţa-Ialomiţa. De la izvor şi până la confluenţă curge pe o distanţă de 69 km. Mai este cunoscut şi sub nunele de Bălcăţaciu. În deceniul al optulea al secolului XX, între sudul Târgoviştei şi comuna Văcăreşti a fost construită o impresionantă salbă de lacuri de acumulare (sistemul Bunget) pe acest râu, menită să asigure irigarea corespunzătoare a arealului agricol, evitarea şi controlul inundaţiilor şi apa potabilă şi industrială necesară Capitalei. Hidronimul Ilfov vine din paleoslavul/bulgarul elha/elchon (arin) şi înseamnă „râul cu arini”.

Milioara era un pârâu care străbatea Târgoviştea de la nord la sud, izvorând din marginea pădurii de la Teiş. Se scurgea spre Iazul Morilor prin Şanţul Cetăţii. A fost regularizat în anii ’70, pentru a i se opri revărsările. Cursul său se mai poate observa pe câmpurile de la Priseaca, precum și în zona Cartierului Romlux unde albia acestuia se umple cu apă în principal la ploi. Bălțile care se formează frecvent în zona Autogării, determinând inundarea cimitirului din zonă, au ca sursă apa care se strânge pe cursul Milioarei. Pârâul își continuă apoi drumul, ajungând pe strada Milioara, denumită astfel tocmai din acest motiv. Din vechiul curs se mai poate vedea pe Strada Sârbilor (Cartierul Matei Voievod) un șănțuleț pe care curge canalizarea locuințelor din zonă. Inițial era un afluent al râului Ialomița. Râul a fost canalizat și deviat în râul Ilfov în amonte de Târgoviște în anul 1927.

Clima

Microclimat specific urban, cu ierni blânde şi veri răcoroase, temperatura medie anuală fiind de + 9,9˚C. În sezonul rece temperatura medie este de -2 ÷ -3˚C, iar în sezonul cald media se ridică la +21 ÷ +22˚C.  Pe fondul încălzirii globale a planetei, în ultimele două decenii s-a manifestat o tendinţă de încalzire a atmosferei cu aproximativ  0,7˚C. Aerul cald, de origine tropicală, a generat zile tropicale cu valori cuprinse între 35 – 40˚C, astfel că în ziua de 5 iulie 2000 s-a înregistrat maximum de temperatură în aer: 39,1˚C.

Valoarea amplitudinală termică de 20,8˚C este caracteristică unui climat moderat, fără valori termice excesive.

Datorită influenţei circulaţiei generale a atmosferei, dar şi a factorilor fizico-geografici locali, temperatura depăşeste sau coboară anumite praguri în funcţie de care are loc fenomenul de îngheţ. Cel mai timpuriu îngheţ poate avea loc în a doua decadă a lunii septembrie, iar cel mai târziu în prima decadă a lunii mai, ambele având efecte de calamitate. Nr. mediu al zilelor cu îngheţ este de aproximativ 180/an.

Advecţia maselor de aer generate de diferenţele barometrice create în urma transformării energiei solare în energie termică, influenţează suprafaţa activă de contact, astfel că dealurile înconjuratoare Târgoviştei formează un scut de protecţie în calea maselor de aer rece, polar,continental, fapt pentru care temperatura medie a aerului este mai ridicată, respectiv 2˚C, necoborând în general, nici în perioada rece a anului.

Arealul târgoviştean beneficiază de o cantitate medie de precipitaţii de 600 mm/an, din care 30-60 mm se înregistrează în lunile ianuarie – februarie, 50-150 mm în mai – iunie şi 390 mm în perioada iunie-august (maximum pluviometric). Precipitaţiile care ating sau depăşecsc pragul de 30 mm/mp (prag ce garantează rezerve substanţiale în sol), produc viituri pe Ialomiţa, datorită scurgerii accentuate pe versanţii dealurilor învecinate, unde defrisarea nemiloasă a pădurilor permite declanşarea fenomenului respectiv. Ploile de cea mai mare intensitate cad în perioada de vară, când se dezvoltă brusc nori convectori sub formă de averse, iar ploile de intensitate redusă cad tot timpul anului. Din luna mai, cantităţile masive de precipitaţii în 24 de ore înregistrează valori foarte mari, având ca efect colateral inundaţiile (cazul anilor: 1924, 1979, 1981).

Numarul zilelor cu ceaţă este de 50 – 55/an, frecvenţa mai mare evidenţiindu-se în perioada ocombrie – februarie. În dimineţile cu cer senin, datorită poluării industriale a oraşului, apar şi ceţurile de radiaţii.

În afara excepţiilor,  numărul zilelor cu polei în timpul iernii este în medie de 4 -5, iar a celor cu chiciură de 2-3. În timpul nopţilor senine, calme şi reci ale toamnei şi primaverii se depune bruma.

Grindina se formează în perioada caldă a anului, lunile mai – august , fiind însoţită de averse, oraje şi vijelii.

Fenomenul de rouă se înregistrează anual în peste 43 de nopti, din februarie – martie, până în noiembrie, cu evoluţia maximă în lunile iunie – octombrie, când atmosfera este calmă, cerul senin în cursul nopţii şi temperatura solului mai mare de 1˚C.

Populaţie

Evolutia de tip flux reflux, de la capitală a Tării Româneşti, la de reşedinţa de judeţ istoric, apoi de raion şi iarăşi de judeţ a influenţat procesul de populare al oraşului. În Evul Mediu şi în Renastere, Târgoviştea cunoaşte o creştere relevantă a populaţiei de la 6.000 – 7.000 la 40.000 la jumătatea secolului XVIII.

După ce decade din postura de capitală, urmează o descreştere. În 1832 statisticile indicau 3.824 de indivizi – 1.966 bărbaţi şi 1.858 femei – organizaţi în 537 de familii.

În perioada de progrs economic de după Unirea de la 1859 se consemnează  o creştere, populaţia numărând  8.299 de locuitori în anul 1892, din care 6.775 români, 616 bulgari, 392 evrei, 266 maghiari, 119 germani, 53 greci, 33 italieni, 16 ruşi.

În secolul XX evoluţia populaţiei a fost următoarea:

An Nr. locuitori
1912 18.719
1930 15.784
1938 18.730
1941 21.387
1848 20.963
1956 25.032
1966 29.763
1968 31.098
1970 33.359
1975 45.315
1977 61.500
1998 100.426

In prezent populatia municipiului Targoviste este de 79610 locuitori.

 

www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro