bisericimedievaletargoviste.ro

Promovarea turistică a bisericilor medievale secolele XIV-XV din Târgoviște

Descriere

 

ISTORIC

Între vechile ctitorii târgoviștene care s-au păstrat până în zilele noastre, Biserica Geartoglu, cu hramul Sf. Nicolae, se numără printre cele mai însemnate. Este așezată în plin centru al orașului, vizavi de impunătorul ansamblu al mănăstirii Stelea, la foarte mică distanță de Centrul vechi și de Curtea domnească, în mijlocul unuia dintre cele mai vechi cartiere ale Târgoviștei, fostul „Târg de Jos”.

La fel ca în cazul altor lăcașuri cu lungă istorie, nici la biserica Geartoglu documentele nu oferă suficiente informații cu privire la ctitori sau la evoluția monumentului. Știrile sunt târzii și, de multe ori, fragmentare. Cercetările arheologice au lămurit în bună măsură evoluția în timp a lăcașului.

Biserica a cunoscut mai multe faze constructive. În prima jumătate a secolului al XIV-lea pe acest loc exista o biserică de lemn, de mici proporții (9×4 m), al cărei sfârșit a fost cauzat de un incendiu, către sfârșitul veacului amintit. La foarte scurtă vreme, bisericii de lemn i-a luat locul una de zid, cu același plan simplu, dar de dimensiuni mai mari (14,5 x 6 m), în formă de navă, cu zece contraforți exteriori și pardoseală din cărămidă. Potrivit cercetătorilor, aceste două biserici sunt, probabil, cele mai vechi monumente de cult ridicate la Târgoviște.

În secolul la XV-lea, tot în urma unui incendiu, biserica de zid este refăcută, partea veche a monumentului fiind parțial înlăturată și reconsolidată, lăcașul continuând să funcționeze și pe parcursul veacului următor.

Vechea ctitorie va căpăta forma sa actuală abia la mijlocul veacului al XVII-lea, în timpul lui Matei Basarab. În anul 1640, prin osârdia lui Dragomir logofătul, după cum pomenește pisania descoperită în pridvor, biserica este extinsă spre vest ridicându-se un turnul clopotniță, prevăzut cu ferestre bifore la camera clopotelor și cu o scară de acces atașată laturii sudice, cu volumul străpuns de creneluri, anticipând astfel, cu câțiva ani, aceleași forme întâlnite la lăcașul Mănăstirii Strehaia (1645), apoi la biserica Sf. Împărați din Târgoviște (1650), dar și la biserica de la Bărbulețu (1662).

O nouă etapă constructivă aparține veacului al XVIII-lea, de când datează și prima mențiune documentară, din 12 martie 1712. Din acest document, dat de Constantin Vodă Brâncoveanu, aflăm că biserica era „foarte veachie și de demult”, ctitorii fiind uitați. Aflând-o „învechită și stricată” Pascalie vornicul, unul dintre dregătorii de seamă ai vremii, „s-au apucat de o au dres, o au zugrăvit și o au înfrumusețat […] făcând lângă biserică și pivnițe de piatră, cu case pe pivniță.” După moartea lui Pascalie, Andronache postelnicul-fiul, „pohtind să umble după învățături, au mers la Veneția”, ulterior călugărindu-se și închinând casele și biserica drept metoc mănăstirii Horezu.

Către sfârșitul veacului, la 1777, căminarul Gheorghe (Iordache) Geanolu (sau Geartoglu, de unde și numele bisericii păstrat până astăzi) va cumpăra la mezat casele împreună cu biserica, pe care, la o dată neprecizată, probabil la începutul secolului al XIX-lea, o va repara și redeschide. Acum se va construi către vest un spațios pridvor, pardosit cu lespezi de mormânt, iar încăperea naosului va fi lărgită.

Un episod interesat de menționat este legat mișcarea inițiată de Tudor Vladimirescu la 1821. Înfocat susținător al Eteriei, Geartoglu și-a pus casele la dispoziția comandantului suprem al mișcării, Alexandru Ipsilanti, primind în schimb isprăvnicia districtului Dâmbovița. La 21 mai 1821 Tudor Vladimirescu este arestat la Golești de Iordache Olimpiotul și predat arnăuților care, pe 26 mai îl vor aduce la Târgoviște, „cu picioarele legate în fiare sub burta calului”. În primele ceasuri de la aducerea sa a fost închis chiar în biserica Geartoglu, fiind mai apoi ucis, lângă Mitropolie. Tot acum, biserica va avea de suferit din cauza represaliilor oștilor turcești care vor ocupa orașul.

În anul 1828 biserica va intra în grija clucerului Nichita Formac, vărul lui Geartoglu, care, la 1860, va face lăcașului o reparație radicală, consemnată în pisania aflată odinioară deasupra ușii de intrare în pronaos. Lucrările au constat în înlocuirea învelitorii, „zugrăvirea pe dinăuntru și pe dinafară” (meșterii Avram și Luca), la care s-au adăugat și alte reparații.

Lăcașul va rămâne pe mai departe în grija familiei, însă, în secolul al XX-lea se va ruina treptat. În perioada 1997-2014 un amplu proces de restaurare i-a redat edificiului aspectul de odinioară. În anul 1989, la biserica Geartoglu a fost descoperit unicul tezaur medieval de monede emise anterior anului 1394.

ARHITECTURA

ARHITECTURA EXTERIOARĂ

Biserica Sfântul Nicolae Geartoglu este o biserică aparent simplă ca volum principal, dezvoltându-se pe o axă longitudinală a cărei dispoziție în plan este diagonală față de laturile curții. Nava simplă, alcătuită din naos și altar ușor decroșat, alcătuit din trei laturi, este prevăzută cu un singur acoperiș în două ape ce preia forma în plan a absidei, păstrând aceeași cotă a cornișei destul de evazate. Întregirea din 1640 a volumului adaugă celor nouă contraforturi deja existente alte două dispuse oblic la colțurile vestice ala volumului.

Contraforturile masive, dreptunghiulare în plan, sunt constante pe înălțime și acoperite cu o pantă prevăzută cu lespede de piatră. Acestea, așezate echidistant, ritmează fațada ce odinioară prevedea niște firide terminate în arc frânt ce alternau cu contraforții și dețineau ferestrele ce luminau nava. Din cauza transformărilor succesive, din aceste firide se deslușesc doar câteva, iar din ferestrele navei naosului se mai păstrează doar câte două pe fiecare latură longitudinală, acestea părăsind forma inițială în favoarea unui dreptunghi alungit. Altarul este luminat de trei ferestre dispuse perimetral. Volumul navei primește o dezvoltare pe verticală odată cu construcția pronaosului de zid adăugat acoperit de o boltă în leagăn și surmontat de turla clopotniță, prevăzută cu un acoperiș sub formă de piramidă pătratică. Acest turn este prevăzut pe laturile libere cu trei firide terminate în semicerc cuprinzând ferestre bifore alungite.

Elementul cel mai pitoresc îl prezintă caja scării, adosată laturii sudice a turnului, de o formă pătratică cu colțuri teșite în plan și dezvoltându-se pe verticală constant până la câțiva metri mai jos de cornișa turnului clopotniță.

Întreaga biserică este zugrăvită în alb ceea ce îi conferă o deosebită eleganță, singurele decorații ale fațadelor sunt firidele pomenite mai sus și un brâu de zimți ce perimetrează întregul volum dispus la o distanță de cca un metru sub cornișe.

ARHITECTURA INTERIOARĂ

Ca mai toate bisericile inspirate de stilul gotic târziu, planul inițial al Bisericii Sf. Nicolae Geartoglu este de tip sală dreptunghiulară acoperită cu o boltă semicilindrică a cărei împingeri laterale sunt preluate de câte patru contraforți situați echidistant pe laturile lungi. Planul este așadar de forma unui dreptunghi alungit, care măsoară 16,5 x 6 m, compus dintr-un naos și un pronaos despărțite de un arc dublou, încheiat spre est cu absida altarului.

Absida altarului, trigonală, este aproape invizibil decroșată, iar acoperirea se face printr-o cupolă alcătuită din trei segmente de bolți umbelare. Absida altarului e prevăzută de asemenea cu un contrafort dispus pe axul central. Ca urmare, acoperișul navei și al absidei sunt unitare, în două ape la navă și trigonal la altar, cornișa acestuia fiind dispusă la aceeași cotă cu cea a navei principale.

Înclinarea pronunțată a acoperișului a permis învelitoare de șiță, iar cornișa destul de evazată expune la intrados o suprafață decorativă de lemn, aparent foarte prețioasă, dublată de o pazie dantelată.

Intervenția din anul 1640 (cea decisivă și datorată lui Pascalie Vornicu), adaugă spre vest o construcție nouă în prelungirea cu 5 m a navei, având funcția de pronaos, ce va fi acoperit de o boltă cilindrică transversală și surmontat de un turn înalt la fața peretelui vestic, acoperit în patru ape și luminat de trei ferestre bifore dispuse în firide terminate în arc frânt. Tot atunci se adaugă un turn al casei scării adosat peretelui sudic, luminat și el de două ferestre mici orientate sud.

Două contraforturi vor fi dispuse oblic pe colțurile fațadei vestice în simetrie cu cele deja existente de la conjuncția naosului cu absida altarului. Această perspectivă de sud vest este imaginea iconică a acestei biserici ușor atipice prin asimetria turnulețului casei scării.

PICTURA

Din documentele pe care le cunoaștem până în prezent în legătură cu biserica Geartoglu putem concluziona că lăcașul a fost pictat de mai multe ori. Astfel, din chiar prima mențiune documentară, cea din martie 1712, aflăm că Pascalie vornicul „o au zugrăvit”. Cel mai probabil, urmele acestei picturi, de bună factură, se regăsesc astăzi la proscomidie. Este vorba de scena „Iisus Hristos în mormânt”, zugrăvită aici potrivit erminiei bizantine. Alături de Iisus stau în picioare Maica Domnului și ucenicul Său Ioan, reprezentat tânăr, fără barbă și cu părul cârlionțat. Ioan este singurul Apostol care l-a urmat pe Hristos pe Golgota. În partea de jos, în stânga nișei descoperim „Învierea”, sugerată printr-o temă cu caracter prefigurativ – proorocul Iona ieșind din pântecele chitului. Partea de deasupra, înfățișându-l pe Hristos, tânăr, sub un baldachin, împreună cu ierarhul zugrăvit alături, pe peretele de vest, alcătuiesc scena cunoscută în iconografie drept „Viziunea Sf. Petru al Alexandriei”.

Tot în altar, la proscomidie, se păstrează și o inscripție veche: „Această proscomidie s-au făcut prin osârdia D. Vasilie Cluceriul Casandra.”

În interiorul bisericii mai păstrează, fragmentar, resturi din pictura de la 1860, executată, așa cum am arătat, de meșterii „Hagi Avram și Luca ot Târgoviște”, o zugrăveală de o calitate artistică mult inferioară. În orice caz, aceste rămășițe de frescă sunt foarte deteriorate, putându-se recunoaște doar o serie de figuri de sfinți – în altar, pe pereții de sud și de nord ai al naosului, în glafurile unor ferestre sau pe intradosul arcului dublou ce precede naosul.

www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro